Quantcast
Channel: Boli si afectiuni
Viewing all 26 articles
Browse latest View live

Varice - etiologie si patologie

$
0
0

Etiologie (cauza bolii): in literatura sunt invocate diverse cauze si factori predispozanti sau favorizanti pentru varice, incepand cu cei genetici si nu terminand cu cei ocupationali. In realitate boala varicoasa are ca substrat un dezechilibru intre rezistenta peretelui venos (determinata de structura acestuia, conditionata genetic) si solicitarile asupra acestuia (prin presiunea sangelui din venele implicate) in cursul vietii. Avem o rezistenta diferita a peretelui venos la fel cum suntem inalti sau scunzi, bruneti sau blonzi etc. Daca la femei exista un debut in cursul sarcinii destul de des pentru varice, aceasta nu inseamna ca sarcina favorizeaza aparitia bolii varicoase, ci pune in evidenta un deficit de structura a venelor, care probabil, in absenta solicitarii determinata de sarcina si a laxitatii tesuturilor conjunctive (de sustinere), nu ar ajunge sa se manifeste astfel.

Patogenie (mod de producere). Boala varicoasa este un termen care desemneaza dilatarea (umflarea) venelor de la suprafata membrelor inferioare. Aceste vene, ca oricare din celelalte vene ale corpului, preiau sangele adus in regiunile respective prin artere si il conduc inapoi la inima. La membrele inferioare, sangele circula, logic, spre inima, deci de jos in sus cand omul este in pozitie ortostatica (in picioare). Sangele curge astfel impotriva gravitatiei si asa este alcatuita circulatia la om, in vene, in punctul cel mai departat de inima, adica la nivelul picioarelor (partea membrului inferior care poarta soseta), presiunea nu este suficienta sa impinga sangele pana la nivelui inimii decat cand omul sta culcat si picioarele sunt la acelasi nivel cu inima. Cand omul se ridica in picioare, inima este sus fata de picioare si presiunea in venele de la nivelul picioarelor creste cu cat este diferenta de nivel dintre inima si picioare. Varice - etiologie si patologieSangele nu mai are astfel presiunea necesara ca sa invinga aceasta inaltime si totusi, la un om sanatos, sangele ajunge la inima printr-un artificiu de adaptare la ortostatism: prezenta valvelor venoase, care fragmenteaza coloana de sange din vene in coloane de inaltime egala cu cea dintre valvele venoase (cam 8-10 centimetri), coloane care sunt astfel usoare. Orice alterare a sistemului valvular venos se reflecta asupra presiunii din vene si asupra sensului circulatiei, existand debut pentru varice de obicei la nivelul crosei venei safene mari, unde este situata cea mai importanta valva venoasa implicata in initierea bolii varicoase. Aceasta valva ostiala safena este situata undeva la nivelul radacinii coapsei, este situata in acelasi loc la toti oamenii si reprezinta radacina principal a varicelor.

Pe de alta parte, exista radacini localizate si in alte locuri, la nivelul gambei si coapsei, pe unde sangele scurtcircuiteaza sistemul venos superficial si merge direct in sistemul profund care il preia spre inima. Aceste radacini, denumite de doctori perforante, au la randul lor valve care se pot strica si astfel pot devein surse suplimentare (sau unice) de alimentare a varicelor.

Varice - etiologie si patologie
Exemplu varice

Pe scurt si pe intelesul tuturor, varicele au o radacina principala (localizata la radacina coapsei sau in spatele genunchiului) si radacini suplimentare, care au localizari diferite la fiecare om in parte. Atunci cand omul sta in picioare si valvele de la nivelul radacinilor varicelor sunt incompetente (stricate), sangele scapa prin aceste radacini datorita presiunii si incarca (umfla) venele din suprafata si determina supararile de ordin estetic, functional si patologic si contureaza tabloul bolii varicoase.

Beneficiarii consultului

Fistula arteriovenoasa de angioacces

$
0
0
Articol in curs de elaborare.

Fistula arteriovenoasa de angioacces (Fistula Cimino-Brescia)


Definiţii:

Fistula arteriovenoasă de angioacces: este un montaj realizat chirurgical, care face posibilă hemodializa, dar şi un diagnostic de ieşire din spital şi un titlu pentru creaţia chirurgului vascular. Practic, este o comunicare directa dintre o artera si o vena superficiala, efectuata de un chirurg vascular.

Operaţia de creare a fistulei arteriovenoase de angioacces: este intervenţia chirurgicală prin care se realizează aceasta (fistula). Spre deosebire de alte intervenţii chirurgicale (colecistectomie de ex. este intervenţia, iar rezultatul este o absenţă, lipsa colecistului) în chirurgia vasculară, fistula arteriovenoasă de angioacces, este o creaţie a chirurgului şi se numeşte aşa chiar şi în protocolul operator, la rubrica “Titlul operaţiei”, cât şi la diagnosticul principal de la ieşirea din spital. Fistula arteriovenoasă de angioacces este un act de creaţie (operaţia) şi rezultatul ei, creaţia, poartă acelaşi nume. Rog pe cei de la Casa de Sănătate să nu se supere pentru plăţile cerute de spital (nu şi de chirurgii vasculari) şi calculate de sistemul DRG pentru această operaţie (cam peste 5 puncte DRG); nici ceilalţi chirurgi să nu se supere pentru afirmaţiile de mai sus şi să citească cu toţii în continuare (cam cum citesc cei care au nevoie de “creaţia” asta, pacienţii ajunşi la nevoia de dializă) şi să vadă că aşa este.

Istoria şi rolul fistulei arteriovenoase de angioacces:

Sunt legate de cele ale dializei, rinichiului artificial si  chirurgiei vasculare. Pentru recolta câţiva mililitri (cm3) de sânge (pentru o analiză) este uneori nevoie de puncţii repetate, răbdare până se umple seriga cu cantitatea de sânge necesară tipului de analiză efectuat şi chiar experienţă din partea celui care recoltează. La efectuarea unei şedinţe de hemodializă, debitul optim este de 300-400 ml sânge/minut, adică cam 30-40 de seringi de 10 ml, recoltate din acelaşi loc (venă), într-un singur minut (o recoltare la sub 2 secunde interval), recoltări urmate de restituiri ale aceleiaşi cantităţi de sânge, spălat de rinichiul artificial. Deci ar fi nevoie de o recoltare alternativ cu o injecţie de 10 ml în sub o secundă interval plus epurarea (“spălarea”) sângelui de deşeurile toxice pentru o dializă.

La începutul hemodializei, problema găsirii unui loc din care să poţi lua sânge suficient, să-l treci prin rinichiul artificial şi să-l “speli” de uree, creatinină, potasiu (K+) şi alte deşeuri toxice pe care rinichiul bolnav nu le mai poate elimina, era capitală. Nu existau nici catetere venoase centrale, nici montaje vasculare de angioacces, nici alte dispozitive de acces vascular. Daca era nevoie de dializa, se utilizau artere periferice si vene periferice, care se sacrificau, cate o pereche, la fiecare sedinta de dializa (erau denudate, sectionate, canulate si la sfarsitul dializei ligaturate (legate). Procedura de angioacces era riscanta si se putea solda chiar cu amputatii. Daca era nevoie de mai mult de 4 sedinte de hemodializa, in cazurile cronice sau acute cu rinichi inca nereveniti in functie, procedura de dializa era intrerupta din lipsa de alte vase pe care sa se poata efectua.

Pentru curăţarea întregului sânge al pacientului cu rinichi în insuficienţă renală, este nevoie de o trecere repetată a întregului sânge al pacientului prin rinichiul artificial. La un ritm de 300 ml/min, în cca. 4 ore cât timp durează o şedinţă de hemodializă, cantitatea totală de sânge trecută prin rinichiul artificial ar fi de

300 ml/min x 60 min = 18000 ml/oră x 4 ore = 72000 ml = 72 litri de sânge/şedinţa de dializă

Dacă aproximăm cantitatea totală a sângelui la un om cu greutate medie la 5 litri, rezultă o trecere de 14-15 ori a întregului sânge al pacientului prin aparatul de dializă.

Pasi in dezvoltarea accesului vascular:

1896: Jaboulay şi Briau (Lyon, Franţa), publică tehnica experimentală de sutură vasculară cap la cap şi enunţă pentru prima dată detaliul tehnic de sutură eversantă.

Câţiva ani mai târziu, Alexis Carrel, născut în Lyon şi apoi emigrat în Chicago, Baltimore şi New-York, introduce tehnica de sutură termino-terminală în trei puncte şi o tehnică de sutură latero-laterală.

1912: Premiul nobel se atribuie lui Alexis Carrel, ca recunoaştere pentru meritele în domeniul suturilor vasculare şi transplantarea vaselor de sânge şi a orgenelor.

1924: Prima hemodializă la om, efectuată de Georg Haas (Giessen, Germania), cu durata de 15 minute, cu ajutorul unei canule de sticlă inserată în artera radială şi reîntoarcere prin vena ulnară. Ulterior a folosit secţionarea arterei radialeşi a unei vene din apropiere pentru plasarea canulelor, iar ca anticoagulant a folist hirudina purificată, înlocuită în 1927 cu heparina. A efectuat astfel 11 tratamente la pacienţi uremici, întrerupând seria datorită probabil eficienţei mici şi lipsei de susţinere din partea colegilor. A murit în 1971, între timp recunoscut pentru introducerea tehnicilor moderne de hemodializă.

1943, mai, 17:

1960: Belding H. Scribner inventeaza (impreuna cu Wayne Quinton si David Dillard) suntul care ii poarta numele, suntul Scribner (Scribner shunt). Primul pacient la care a fost aplicat suntul Scribner s-a numit Clyde Shields, acest pacient supravietuind cu ajutorul dializei efectuate pe acest dispozitiv timp de 11 ani.
1966: Cimino James si Brescia Michael au inventat (imaginat, creat chirurgical, descris si implementat in practica medicala) fistula arteriovenoasa de angioacces in vederea efectuarii repetate a sedintelor de hemodializa la pacientii cu insuficienta renala cronica in stadiul final.

Insuficienta venoasa cronica

$
0
0
Definitia autorului a insuficientei venoase cronice: neputinta, slabiciunea circulatiei venoase de la nivelul membrelor inferioare de a-si indeplini rolul, adica reintoarcerea sangelui venos din membrele inferioare spre inima si toate consecintele anatomice, functionale, subiective si obiective determinate de aceasta stare de boala.

Alte definitii ale insuficientei venoase cronice: mentioneaza decompensarea circulatiei venoase, incompetenta venelor membrelor inferioare, hipertensiunea venoasa, fluxul retrograd si includ cauzele, simptomatologia, formele clinice, fiziopatologia si multe alte date care pot foarte mult complica intelegerea chiar a cadrelor medicale asupra acestei stari a venelor.

Mentiunea 1: insuficienta venoasa cronica nu este o boala, ci un sindrom, termen, numitor comun pentru bolile care o determina. Inteleasa astfel, un diagnostic complet ar trebui sa contina in primul rand boala cauzatoare, apoi termenul de insuficienta venoasa cronica si, in final, stadiul acesteia.

Mentiunea 2: o cautare pe Google cu termenul de insuficienta venoasa acuta nu conduce la nici un rezultat, desi exista insuficiente venoase care se instaleaza in modul cel mai rapid (acut, brutal).

Mentiunea 3: daca termenul de insuficienta venoasa cronica se refera la consecintele multor boli venoase ale membrelor inferioare, pentru fiecare dintre acestea se poate trasa un mod de evolutie si tratament specifice. Pentru anumite forme de insuficienta venoasa exista vindecare prin tratament, altele fiind doar incetinite in evolutie sau recuperabile pana intr-un anumit punct.

Operatii practicate de dr. Cacovean Adrian

$
0
0
Intervenţii chirurgicale vasculare practicate de dr. Cacovean Adrian 
 
1. Fistule arteriovenoase de angioacces:
  1. Native, cu vene: cefalică, bazilică, safenă;
  2. Protetice, prin inserţia de proteze vasculare sintetice (sunt de fapt şunturi arteriovenoase interne, legătura dintre arteră şi venă realizându-se prin interpoziţia unei proteze sintetice care este puncţionată la dializă);
  3. Transpoziţie de vene.

2. Detrombozări fistule arteriovenoase de angioacces (native, cu vene sau protetice); reparaţii fistule cu probleme (debit mic, presiuni mari, sindroame de furt prin colaterale, stenoze venoase etc.); rezolvarea complicaţiilor fistulelor arteriovenoase de angioacces (hemodializă), acestea fiind: anevrismul anastomotic al fistulei, dilataţiile anevrismale ale fistulelor arteriovenoase, sindromul de hipertensiune venoasă, tromboflebitele si complicaţiile infecţioase ale fistulelor arteriovenoase, sângerările (hemoragiile) exteriorizate sau manifestate prin echimoze-hematoame (după puncţiile venoase de dializă, traumatismele fistulelor arteriovenoase sau spontane).

3. Desfiinţarea fistulelor arteriovenoase de angioacces.

4. Intervenţii chirurgicale de revascularizare:

  1. Revascularizarea indirectă prin simpatectomia lombară si/sau periarterială;
  2. Revascularizarea directă (restabilirea de flux arterial):
  • Trombembolectomia (TEE): arterele membrelor inferioare (aortă, iliace, femurale, poplitee, trunchiuri gambiere- trunchi tibioperonier, artera tibiala anterioară, artera tibială posterioară); arterele membrelor superioare (subclavie, axilară, brahială, radială si ulnară); arterele mezenterice;
  • Trombectomia (TE): arterele membrelor inferioare (aortă, iliace, femurale, poplitee, trunchiuri gambiere- trunchi tibioperonier, artera tibiala anterioară, artera tibială posterioară); arterele membrelor superioare (subclavie, axilară, brahială, radială si ulnară); arterele mezenterice;
  • Trombendarterectomia (TEA): carotidiană, femurala comună si alte localizări, ca metodă singulară de tratament sau în combinaţie cu bypass-ul;
  • Bypass: aortobifemural, femuropopliteu (proximal sau distal), femurodistal, axilobifemural, axilofemural, aortofemural, iliofemural, iliopopliteu, femurofemural etc.

5. Inserţia de catetere venoase centrale de dializă (temporare sau permanante): jugular intern, femural comun (cel subclavicular este contraindicat la pacientul hemodializat).

6. Tratamentul chirurgical al anevrismelor arteriale.

7. Operaţia clasică de varice (procedeul Babcock modificat): crosectomie (safenă internă, safenă externă) cu ligatura colateralelor (întreruperea joncţiunii safenofemurale sau safenopoplitee) + strippingul safenei interne (mare) sau strippingul safenei externe (mică) + întreruperea subfascială a perforantelor gambiere si crurale (identificate ecografic Doppler si/sau intraoperator prin metoda proprie) + inserţii sclerozante de catgut în teritoriul safen intern şi extern.

8. Intervenţii pentru închiderea ulcerului venos (varicos sau din insuficienţa venoasă profundă sau posttrombotică) prin operaţia Linton modificată: întreruperea subfascială a perforantelor gambiere si crurale (identificate ecografic Doppler si/sau intraoperator prin metoda proprie) si/sau sclerozări prin inserţii de catgut.

9. Reintervenţii după operaţii de varice incomplete (crosectomie neefectuată, stripping neefectuat, crose restante după operaţii clasice, procedee minune cum ar fi Angelescu, perforante neabordate, terapii moderne laser sau radiofrecvenţă etc.).

10. Shuntul (şuntul) peritoneosafen (peritoneo-saphenous shunt), pentru tratamentul chirurgical al ascitei refractare din cadrul hipertensiunii portale (ciroze hepatice).

11. Biopsii ganglionare, excizii de lipoame.

12. Excizia chistului Baker simptomatic si compresiv pe pachetul vasculonervos popliteu.

13. Tratamentul chirurgical în malformaţii arteriale si/sau venoase ale aparatului circulator.

14. Traumatisme arteriale si/sau venoase: repararea arterelor şi/sau venelor traumatizate (secţiuni, dilacerări, contuzii, accidentale sau iatrogene), controlul hemoragiei şi/sau trombozei.

15. Tratamentul complex al piciorului diabetic: revascularizări asociate cu tratamente locale speciale şi generale complexe (integrative, alopate, alternative şi complementare).

16. Amputaţii.

Ecografia Doppler vasculară

$
0
0
Este o ecografie ca nici una alta. De fapt este tot o ecografie, având particularităţi care o fac ceva mai specială.
Se bazează tot pe principiul sonarului, al detectării în apă a obiectelor de care s-ar putea lovi un vas marin (vapor sau submarin) sau care se îndreaptă spre acel vas şi îl ameninţă.

Spre deosebire de celelalte ecografii, cea Doppler vasculară oferă medicului informaţii nu doar asupra morfologiei (formei) structurilor examinate (particular vasele de sânge), dar şi date funcţionale, impactul acestor modificări (de obicei înfundări şi/sau curgeri în sens invers sau cu parametri modificaţi, mai rar particularităţi anatomice de dezvoltare sau vindecări greşite) şi poate oferi medicului avizat o informaţie extrem de utilă organizării tratamentului cu medicamente sau chirurgical, justificându-l şi fiind probă neutră pentru actul medical.

De obicei această investigaţie, care poate confirma, infirma, justifica, urmări, certifica un tratament medical sau chirurgical, este efectuată de un medic care se ocupă doar de această investigaţie. Medicul ecografist vascular, de obicei cardiolog, dar poate fi şi specialist în imagistică medicală, internist, în alte ţări doar specialist în ecografie vasculară, nu are ocazia, de obicei, să verifice aspectul real, intraoperator, al imaginilor şi parametrilor măsuraţi la ecografie.
Examenul ecografic Doppler vascular oferă medicului atât imaginea structurilor investigate, dar şi felul cum curge sângele prin vasul examinat, parametrii fluxului sangvin şi efectul modificărilor anatomopatologice ale vaselor asupra curgerii sângelui prin vase.
Ecografia Doppler vasculară se efectuează:
  • ţintit, asupra arterelor sau venelor şi pe segmente (membre inferioare, membre superioare, carotide şi vertebrale, aorta abdominală, aorta toracică, iliace, renale, cava superioară, cava inferioară, ramurile viscerale ale aortei abdominale etc.);
  • în scop diagnostic;
  • în scop terapeutic (sclerozări de pachete varicoase, sclerozare endoluminală pentru tratamentul cu laser sau radiofrecvenţă a varicelor, canulări de vene centrale sau de artere periferice etc.);
  • pentru verificarea eficienţei unor tratamente (anticoagulant în tromboze, restabiliri de flux arterial etc.) sau pentru stabilirea duratei acestora (când oprim anticoagularea în cazul unei tromboze venoase profundă a membrelor inferioare de ex.);
  • preoperator, intraoperator, postoperator.
După cum se vede din enumerarea precedentă (care va fi din timp în timp revizuită şi adăugită), există multe feluri de ecografii vasculare şi numeroase circumstanţe în care se apelează la această investigaţie. Fiecare dintre acestea necesită timp (aproximativ 45 minute), mult mai lung decât durata celorlate ecografii (abdominală, cardiacă etc.). Zâmbesc cu înţelegere de fiecare dată când am de examinat ecografic un pacient care vine din proprie iniţiativă şi cere o ecografie Doppler vasculară (un “eco Doppler”) şi care, atunci când îl întreb unde anume vrea să fac ecografia (la artere sau la vene, la picioare sau la cap etc.), îmi spune că vrea una la toate vasele. Apoi sunt nevoit să înşir toată povestea de mai sus şi să-i spun că ecografia asta vasculară generală va fi foarte lungă, va dura toată ziua şi toată noaptea, se va termina probabil a doua zi şi va costa destul de mult. Abia atunci pacienţii respectivi acceptă faptul că ecografia vasculară trebuie efectuată la indicaţia unui medic, cu un anumit scop şi în cazul în care pacientul nu vine cu o trimitere de la un alt medic, atunci mult mai util este un examen al specialistului şi apoi, dacă este nevoie, pentru un anumit motiv constatat de medicul examinator, se poate face şi o ecografie cu scop, ţintită conform constatărilor spre un anumit segment considerat cu probleme.
cacovean_elim_3
Conform celor expuse anterior, pentru ecografia Doppler vasculară este necesară o trimitere din partea unui medic, în care să fie specificat un diagnostic, motiv, scop şi segmentul anatomic de examinat, altfel programarea doar pentru ecografie din iniţiativa pacientului mă obligă la explicaţii care pot fi uneori mai lungi decât cele expuse anterior pentru a face înţeles faptul că un consult prealabil (din partea mea sau a unui alt medic) poate fi mai utilă şi cu siguranţă mai ieftină decât o examinare ecografică efectuată la cererea pacientului. De cele mai multe ori, după consultaţie, examenul ecografic îşi pierde indicaţia sau atunci când constat că ar trebui efectuat, zona examinată şi tipul vasului diferă de solicitarea iniţială a pacientului.

În plus, mai adaug faptul că examenul ecografic vascular este înregistrat ca descriere de parametri anatomici şi funcţionali şi uneori imagini de pe ecran printate, care sunt mai puţin înţeleşi chiar şi de către medici şi pacientul face destul de puţin asocierea cu alte examene imagistice (radiografii, arteriografii, cateterisme cardiace, coronarografii, examene CT sau RMN etc.) sau biologice-biochimice (analize de laborator). Dacă medicul de laborator nu are contact cu pacientul, medicul radiolog are contact cu pacientul în cursul examinării şi poate deloc în momentul în care pacientul vine după rezultat (de obicei a doua zi), ecografistul vascular eliberează rezultatul pe loc şi pacientul poate fi nedumerit de faptul că ecografia Doppler vasculară este o examinare imagistică şi nu o consultaţie şi nerăbdător să afle “cum stă treaba”, cât de grave sunt cele constatate, tratamentul şi prognosticul. În realitate ecografia Doppler vasculară este o examinare paraclinică imagistică şi constatările ecografice sunt interpretate de medicul curant, care stabileşte ce este de făcut în baza celorlalte date pe care le are despre dv. şi în bază cărora va făcut chiar trimiterea spre ecografia la care aţi venit.

Pentru mine, chirurg cardiovascular, ecografia Doppler vasculară îmi oferă posibilitatea de a examina ecografic pacienţii pe care îi tratez (chirurgical sau medical). Dacă la început aveam o oarecare teamă să nu greşesc ecografic diagnosticul, cu timpul am căpătat siguranţă prin verificarea intraoperatorie a diagnosticului şi acum fac bypass-uri bazate exclusiv pe ecografia făcută de mine.

Ecografia Doppler vasculară este o metodă de investigaţie extrem de utilă, nenocivă şi accesibilă în orice moment pentru afecţiunile vasculare. Mulţumesc Doamnei Profesor Doctor Arsenescu Ileana pentru calitatea cursului şi standardele ridicate impuse pentru acordarea competenţei în ecografia Doppler vasculară şi soţiei pentru susţinerea în efortul obţinerii acestei competenţe.

Trombangeita obliterantă (boala Winiwarter-Burger)

$
0
0
Această boală o descriu doar pentru oameni fără formaţie medicală, pacienţi şi aparţinători interesaţi a afla câteva date importante despre boala pentru care au ajuns la această pagină a site-ului.

Definţia bolii derivă din constatările examenului anatomopatologic (bioptic sau la autopsie) şi acestea sunt:

  • Tromb = cheag;
  • Angios = vas (de sânge);
  • Ită = inflamaţie (ca la amigdalită, faringită, apendicită).
- trombangeită

- Ce înseamnă asta? Din definţie şi exact aşa şi în realitate: o boală a vaselor arteriale în care atunci când examinăm arterele la microscop (autopsie la pacientul decedat sau examen anatomopatologic din membrul amputat), constatăm că acestea (arterele) sunt umplute de cheaguri, au peretele îngroşat şi inflamat. Toată lumea ştie de arterită şi de consecinţele ei, amputaţiile de obicei de coapsă, în realitate sunt mai multe feluri de arterită, cea mai frecventă fiind cea aterosclerotică, adică prin depunere de grăsimi în interiorul vasului cu înfundarea acestuia, dar arterita adevărată este trombangeita obliterantă, boala pe care o descriu în această pagină;

- A avut cineva dintre dumneavoastră roşu în gât? Un roşu în gât sever, de să nu mai poată nici mânca sau bea apă? A încercat cineva vreo explicaţie la starea aceasta, cum se poate să nici nu mai poţi înghiţi? Umflătura aceasta a gâtului (faringelui) încât nu mai trece aproape nimic prin el este de fapt o adunătură de leucocite (globule albe), alte feluri de celule de apărare şi toate gunoaiele care se adună în gat atunci când acolo se instalează şi îşi face de cap un microb (streptococ, stafilococ şi alte feluri de lighioane). Se umflă gâtul, santinelele (amigdalele) şi omul nici nu mai poate înghiţi şi uneori chiar respira).

- Vă puteţi întreba din nou de ce vorbesc despre roşul în gât şi ce legătură are asta cu trombangeita. La fel cum se întâmplă în gât, de omul nu mai poate înghiţi bine şi uneori chiar respira, la fel se întâmplă şi în artere, se inflamează, îşi îngroaşă pereţii şi astfel nu mai trece sângele prin ele şi sângele prins în aceste strâmtori face cheag;

- Revenim la boala despre care vorbim: trombangeita obliterantă este o boală care afectează oamenii tineri, aproape exclusiv bărbaţii. Aceasta este constatarea medicilor că boala asta, nu numai că atacă aproape exclusiv bărbaţii, dar mai ales pe cei tineri, sub 40-45 de ani, uneori chiar foarte tineri, chiar şi sub 30 ani. Le înfundă arterele, de obicei sub genunchi şi dincolo de cot şi până la urmă îi lasă făra picioare sau mâini. Consecinţa este amputaţia de obicei.

- Este înfricoşătoare boala asta şi chiar aşa este, te lasă invalid şi nu se mulţumeşte cu o mână sau picior, le cam vrea pe toate. Eu însumi am văzut pacienţi, la Fundeni, care aveau ambele picioare tăiate, o mână tăiată şi mâna rămasă în pericol, pentru că făceau cu ea ceva care era chiar sursa bolii lor.

- Singurele date pe care le am despre boala aceasta, ca medic, chirurg cardiovascular (solicitat mai des decât ceilalţi medici pentru boala aceasta şi mai ales “pricopsit” să rezolv astfel de cazuri), sunt că este o boală a arterelor distale de coate şi genunchi, care afectează de obicei bărbaţii tineri sub 40 de ani şi la care singura constatare cu privire la obiceiuri este faptul că fumează; la nefumători boala este extrem de rară, practic inexistentă.

- Vă puteţi întreba ce fel de boală este aceasta, care este cauza şi ce se poate face pentru a nu deveni invalid. La fel şi-au pus întrebări medicii care au avut de a face cu pacienţi cu boala asta şi după ce au tot cercetat şi căutat să o înţeleagă, nu au găsit decât că la unii fumători, aproape exclusiv bărbaţi, arterele se inflamează (ca la roşul în gât) şi se înfundă cu cheaguri şi astfel arterele respective nu mai duc sânge la membre (picioare sau mâini), determină ischemie acută şi/sau cronică şi apare astfel gangrena. Medicii nu ştiu nici acum ce anume din ţigări (fumul inhalat de fumător) determină această inflamaţie a arterelor. Exemplul cel mai des folosit în policlinică la pacienţii cu această boală este cel cu alergia la detergent. Să fie clar, arterita fumătorului, trombangeita obliterantă nu este o alergie, dar se comport ca o reacţie ciudată a arterelor la ceva din fumul de ţigară. Spălam cu toţii hainele cu detergent, dar unele persoane au alergie la detergenţi şi când vin în contact cu hainele spălate cu detergent, fac alergie, urticarie, eczema, chiar anafilaxie (se sufocă şi le scade tensiunea). Mâinile acelor persoane cu alergie la detergent se fac uneori “urâte”, dureroase chiar, cu mâncărimi şi tratamentul este chiar complicat în unele cazuri de alergii la detergent.

- Dacă cauzele (etiologia) arteritei este obscură (neclară) şi singura constatare clară este legătura dintre această boală şi fumat, există totuşi unele veşti bune cu privire la această boală.

- Rolul medicului este tocmai de a sublinia raza de lumină cu privire la tratamentul bolii şi scăparea de amputaţii mutilante.

- Acum prezentarea o să urmeze soluţiile care pot aduce scăparea de amputaţie în funcţie de cât de avansată este boala când pacientul ajunge la medic.

- Primul lucru şi cel mai important este aflarea diagnosticului. Dacă sunteţi bărbat, cu vârstă sub 40 de ani, fumător şi vă apare o durere în timpul mersului în musculatura gambei, sau o durere la nivelul degetelor piciorelor sau mâinilor, cu răcirea acestora şi modificări ale culorii acestora, nu mai staţi pe gânduri şi mergeţi urgent la medicul de familie (care ştie ce îndrumări să facă în această situaţie), la un cardiolog sau mergeţi direct la un chirurg vascular sau cardiovascular. În fapt, adevăratul specialist pentru această boală este chirurgul vascular, singurul care deţine şi toate mijloacele de luptă cu această boală.

- Odată diagnosticul pus, specialistul stabileşte dacă cazul necesită tratament chirurgical sau nu şi instituie tratamentul potrivit pentru fiecare caz în parte.

- Măsurile terapeutice, în ordinea importanţei, sunt:
  • Renunţarea la fumat: reprezintă peste 50% din tratament. Nerenunţarea la fumat compromite toate mijloacele terapeutice disponibile şi se soldează în final cu amputaţia.
  • Tratamentul medical (conservator): anticoagulant, vasodilatator, cu prostaglandine (dacă sunt disponibile), antiagregant, antiinflamator, antialgic şi antibiotic se instituie individualizat pentru fiecare caz în parte şi reprezintă grija medicului de a alege corect schema terapeutică potrivită cazului şi se face prin participarea pacientului.
  • Tratamentul chirurgical: este aplicat cazurilor care au această indicaţie. Când este vorba de gangrene (necroze) constituite, soluţia este amputaţia (extremităţi de degete, degete întregi, raze - deget şi rădăcina degetului reprezentată de metatarsianul sau metacarpianul corespunzător- , partea din faţă a piciorului sau mâinii, gambă, antebraţ, coapsă sau braţ. Mai rar se “scapă” doar cu extirparea unei unghii sau cu câte o incizie de evacuare a puroiului. Restabilirile de flux arterial (revascularizările directe) sunt destul de rar posibile, datorită mărimii arterelor bolnave (artere mici) şi determinărilor multiple. Când acestea sunt posibile, rezultatele sunt limitate în timp. Revascularizarea indirectă prin simpatectomie (lombară sau toracică) este o măsură chirurgicală cu efect limitat în timp (6 luni).

Nu am avut intenţia de a scrie un tratat despre această boală. În continuare voi expune concluziile, destul de dure cu privire la această boală şi realitatea aşa cum îmi apare mie.

1. Trombangeita obliterantă este o boală a arterelor mici (distale de coate şi genunchi) care afectează aproape exclusiv bărbaţii tineri fumători. Nu se cunoaşte mecanismul prin care această boală se produce, dar se pare că este datorată unei reacţii a organismului la “ceva” încă necunoscut prezent în fumul de ţigare;
2. Tratamentul medical şi chirurgical are putere de vindecare mai mică decât efectul nociv al continuării fumatului.
3. Renunţarea la fumat reprezintă peste 50% din tratament şi cheia vindecării.
4. Tratamentul medical şi chirurgical constituie soluţii provizorii de ajutare a pacientului până apare efectul renunţării la fumat.
5. Pacientul se vindecă singur în această boală, prin renunţarea la fumat, iar rolul doctorului este de a coordona pacientul în lupta cu această boală nemiloasă, prin punerea corectă a diagnosticului, alegerea medicamentelor potrivite şi efectuarea intervenţiilor chirurgicale care practic “dau timp”, răgaz, o a doua şansă pentru ca să apară efectul benefic al renunţării la fumat.
6. Nu am pretenţia ca această pagină să înlocuiască un consult medical competent, la cabinet veţi reauzi multe dintre cele citite aici şi exact ce anume aveţi nevoie să vă faceţi bine; sper că prin această prezentare să contribui la diagnosticarea cât mai precoce şi îndrumarea încă de la început a pacienţilor la specialistul în drept pentru trombangeita obliterantă (chirurgul vascular sau cardiovascular), singurul specialist care stăpâneşte toate metodele (medicale şi chirurgicale) de luptă cu această boală.

Ulcerul venos

$
0
0

Cel mai simplu ulcerul venos se intelege daca veti face exercitiul urmator.
Priviti unghia de la degetul mare, mana dreapta. Unghia are o culoare roz, in cazul in care sunteti sanatosi si nu aveti boli de unghii sau de circulatie. Culoarea roz este data de vasele cele mai fine din corpul omului, cele care fac schimburile dintre sange si ce-i trebuie ca sa fie vie carnea omului: acestea sunt vasele capilare. Nu se vad ele fiecare in parte cu ochiul liber, ca sunt prea mici, dar se vede sangele din ele prin transparenta unghiei. Acum apasati pe unghie cu degetul aratator de la mana stanga. Daca apasati bine, unghia se albeste. Ce inseamna asta? De ce se albeste unghia prin apasare? Nu va trebuie cunostinte avansate de fiziologie hemodinamica (stiinta care se ocupa cu legile circulatiei sangelui prin vasele de sange ale omului si prin inima acestuia). Am sa va spun niste date simple despre presiunea la care circula sangele prin capilare: aceasta este de numai 5 milimetri coloana de mercur. Albirea nu este altceva decat golirea capilarelor de sangele pe care il au, prin apasarea pe unghie. Daca continuati apasarea pe unghie si o tineti alba astfel o vreme mai indelungata (nu va sfatuiesc sa faceti experimentul pana la capat), la unghie nu va mai ajunge sange si in final unghia va “pica” innegrita si moarta. Ulcerul venos sau boala varicoasa
Stie cineva despre escare ce sunt? Poate ati auzit de ranile de sezut, escare, decubit, ranile oamenilor care stau mult timp in pat. Cam ce se intampla cu unghia apasata si golita de sangele capilar, tot asa pateste si pielea oamenilor apasata de greutatea omului in locurile in care se sprijina de pat, adica la fese, spate, coate, calcaie, atunci cand omul este bolnav si sta mai mult timp neintors in pat (de obicei de spital). Pielea respectiva se usuca si moare si uneori escara se intinde pana la os.

Se poate sa va intrebati si sa va chiar mirati de ce va povestesc despre escare, picatul unghiei apasate vreme indelungata si sa nu vedeti inca legatura cu subiectul: ulcerul venos.
Eu nu ma mai mir deloc, am inteles asta de multa vreme. Ulcerul venos este tot o escara. Presiunea pe piele nu vine din afara, ci dinauntru, chiar din venele bolnave.

Cum asa? Daca mergeti pe site si deschideti pagina cu varicele, acolo am explicat pe intelesul tuturor cum se produc varicele si cum sangele, in loc sa mearga spre inima, revine in picior prin niste valve stricate si ajunge sa apese pana si pielea si sa o asfixieze si sa o goleasca de sangele din capilarele care o tin in viata.


Ulcerul venos sau boala varicoasaCe nu inteleg eu:
1. De ce  cauta pacientii  rezolvarea pentru ulcerul venos la medicul de piele (dermatolog)?
2. Ce rost are sa faci grefa de piele pentru a trata ulcerul venos intr-un loc unde chiar pielea originala s-a uscat?
3. Cum se face ca in Romania, sectiile de dermatologie au mai multe paturi ocupate de pacientii cu ulcer venos decat toate paturile detinute de chirurgia vasculara, care se este disciplina de drept pentru toata patologia vasculara (arteriala, venoasa si limfatica)?
4. Vindecarea ulcerului venos la un pacient internat la dermatologie sau o alta sectie se face datorita repausului la pat, nicidecum tratamentului. Pacientul internat sta in pat si astfel nu mai are presiune in venele de la picioare si pielea poate astfel respira. Vindecarea ulcerului venos nu are legatura cu tratamentul, ci cu spitalizarea.
5. A analizat cineva costurile internarilor si tratamentelor aiurea si cel al bolii venoase cronice in concedii medicale si chiar pensionata din motive medicale?
6. La mine boala venoasa cronica este o patologie de policlinica si uneori caz de internare maxim 3 zile in cazul in care pacientul are indicatie chirurgicala si o accepta.
7. De ce se cheama ulcer venos si nu se numeste escara venoasa?

 

Operatii Laser Varice

$
0
0

Definitie laser: laserul este o forma speciala de lumina (unda laser), dar si aparatul care o produce. Laserul poate fi folosit in: metrologie; holografie; geologie, seismologie şi fizica atmosferei; spectroscopie; fotochimie; fuziune nucleară; microscopie; aplicaţii militare; industrie şi comerţ: prelucrări de metale si materiale textile, cititoare de coduri de bare, imprimare; aplicatii industriale: sudarea cu laser, tăierea cu laser, gravarea cu laser, marcare cu laser, crestarea cu laser, sinterizarea selectivă cu laser, sinterizarea prin scânteie cu laser; comunicaţii prin fibră optică; inregistrarea şi redarea CD-urilor şi DVD-urilor.

Aplicatii medicale laser: bisturiu cu laser, înlăturarea tatuajelor, stomatologie, oftalmologie, acupunctură, tratamentul varicelor, venectaziilor si venelor reticulare, dermatologie, epilare definitiva.

Caracteristici laser: fasciculul laser este caracterizat, fata de lumina normala (soare, bec), prin: monocromaticitate; direcţionalitate si intensitate. Denumirea LASER provine de la de la denumirea in engleza light amplification by stimulated emission of radiation (amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiaţiei.

Boli cu adresabilitate  pentru rezolvarea prin laser:
•    Varice
•    Venectazii
•    Vene reticulare
•    Hemangioame plane
•    Aplicaţii dermatologice: epilare definitivă, cuperoză etc.


Pentru programare sunt necesare:
•    Consult diagnostic chirurgie cardiovasculară
•    Ecografie vasculară


Arterita

$
0
0
ARTERITA, VEDERE DE ANSAMBLU

Definiţii:

Arterita: boală care constă în inflamarea unei artere, dar şi inflamaţie, afecţiune (leziune) degenerativa a unei artere (dupa DEX, Dicţionarul explicativ al limbii române).

Arteriopatie: denumire generică pentru afecţiunile pereţilor arteriali.

După cum se vede din definiţii, termenul arterită, seamănă cu alţi termeni cunoscuţi, cum ar fi faringita, otita etc. si –ita de la sfârşitul cuvântului înseamnă afecţiune inflamatorie. Termenul arteriopatie se referă la toate bolile arteriale, fiind compus din doua cuvinte, arterio- (referitor la artere) si –patie (boală). Aceşti termeni, arteriopatie si arterită, se suprapun şi sunt folosiţi de către oameni diferit. Persoanele fără pregatire medicală utilizeaza frecvent termenul de arterită, medicii când vorbesc cu pacienţii folosesc frecvent termenul arterită, iar în lucrările de specialitate (scrise de medicii specialişti în medicină cardiovasculară, adică chirurgii cardiovasculari, vasculari, cardiologi şi cardiologii intervenţionişti) se folosesc mult mai mulţi termeni, căci există mai multe feluri de afecţiuni ale arterelor.
Anatomie patologică: arteriopatiile (bolile arterelor) se clasifică şi se definesc după constatările de la examenul anatomopatologic [examinare cu ochiul liber a arterelor şi secţiunilor (felii mari) prin artere şi felii fine care se examinează cu ajutorul microscopului optic sau electronic]. Clasificarea este una anatomopatologică şi manifestările clinice comune fiecărui tip de arteriopatie sunt grupate după elementul comun reprezentat de modificarea anatomopatologică predominantă.
Clasificarea arteriopatiilor (arteritelor):

Aterosclerotice: leziunea (tulburarea) principala este depunerea de grasimi în peretele arterei;

Trombangeita obliteranta (boala Buerger, Buerger disease, boala Winiwarter-Buerger, boala Winiwarter-Buerger-Krankheit, TAO-thrombangiitis obliterans): leziunea principala este inflamatia peretelui arterial;

Boala Takayasu (aortoarterita nespecifica, arterita cu celule gigante): leziunea principala este tot inflamatia;

Fibrodisplazia arteriala: un fel de cicatrice arteriala (fibroza, caracteristica acestora, este un tesut cicatricial), care produce deopotriva îngustari si dilatari ale arterelor;
 
Arteriopatii rare: produc de asemenea stenoze (îngustari) si dilatatii ale arterelor. Acestea sunt la rândul lor clasificate în:

  • Boli congenitale ale tesutului de colagen (fibrele de rezistenta din structura organismelor vii, care fac ca organismul sa nu se “faca balta” si nici una din structurile sale, cum ar fi arterele, sa nu se deformeze mai mult decât trebuie). Aceste boli sunt:
Sindromul Marfan;

Sindromul Ehlers-Danlos tipul IV;

Pseuoxanthoma elasticum.
  • Neurofibromatoza;
  • Boala Behçet;
Anevrismele arteriale (dilatari ale arterelor).

Elemente clinice comune ale arteriopatiilor:
  • Ischemia: scaderea cantitatii de sânge care iriga un tesut. Aceasta este consecinta strâmtorarii arterelor, care nu mai pot duce sânge suficient în tesuturile dependente de aceste artere; clinic, ischemia se manifesta în functie de rapiditatea cu care se instaleaza si de organul care este irigat de artera în cauza; pentru membrele inferioare, acest punct este detaliat la capitolul arteriopatia cronica obliteranta a membrelor inferioare;
  • Compresiunea (în cazul dilatarii arterelor) asupra organelor din jur;
  • Hemoragia (în cazul rupturii arterelor).
NOTA: acesta nu este un curs pentru medici, ci o prezentare în termeni care pot fi întelesi de orice cititor.
Clasificarea arteriopatiilor ischemiante comune, în functie de arterele afectate preponderent:
  • Periferice:
  • Arteriopatia cronica obliteranta a membrelor inferioare;
  • Trombangeita obliteranta;
  • Boala vasculara renala.
  • Centrale:
  • Boala vasculara cerebrala;
  • Cardiopatia ischemica;
  • Sistemice:
  • Ateroscleroza, cu determinari cerebrale si retiniene, cardiace, periferice, renale, mezenterice. Acest punct din urma cuprinde pe cele doua precedente si poate tine singur toata clasificarea, punctele precedente aratând doar arterele cele mai afectate.

SIMPLIFICARE: în cele ce urmeaza vor fi prezentate cele mai frecvente forme de arteriopatie: arteriopatia cronica obliteranta a membrelor inferioare si trombangeita obliteranta (arterita aedvarata).

Varice sau boala varicoasa

$
0
0
Sinonime: boala varicoasa, varice hidrostatice

Definitie: in dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) online sunt 5 definitii pentru cuvantul “varice”. Toate definitiile contin termenul dilatatie, elementul “cronic” sau “permanent” si in unele definitii se face referire la: cauza acestei conditii, respectiv pierderea elasticitatii venelor, localizarea cea mai frecventa a bolii (membrele inferioare) si faptul ca termenul de varice se refera la o boala. Etimologic, cuvantul varice provine din fr. varice, lat. varix, -ricis.

Clasificare:
Dupa localizare: varice ale membrelor inferioare (cand spun varice medicii se refera in mod obisnuit la dilatatiile venoase localizate la nivelul membrelor inferioare); genitale; esofagiene.
Stadializare (a varicelor membrelor inferioare): o clasificare operationala (utila, cu care se poate face ceva) este clasificarea autorului (neverificat in toate cartile si articolele stiintifice si daca vreun medic se ghideaza dupa aceste stadii, este:

1. Stadiul asimptomatic. Boala exista, varicele sunt vizibile si/sau palpabile, dar pacientul nu are acuze (simptome).

2. Stadiul simptomatic: varicele “supara” pacientul. Simptomele acuzate sunt:
a. Parestezii (acuze neurologice), descrise de pacient ca: amorteli, furnicaturi, intepaturi, dureri sub forma de arsura, usturime;
b. Senzatia de “picior greu”;
c. Claudicatia venoasa nocturna (crampa musculara din molet, musculatura gambei), descrisa de pacient ca o contractie (carcel) la nivelul gambei, care apare in cursul somnului.

3. Stadiul complicatiilor, cele mai frecvente fiind :
a. edemul cronic de gamba;
b. ulcerul venos cronic;
c. tromboza venoasa superficiala (uneori denumita tromboflebita);
d. dermita de staza (pielea pigmentata, “neagra”);
e. hemoragia, care se poate exterioriza sau daca pielea este intact se evidentiaza sub forma unei echimoze (vanataie) sau hematom (colectie);
f. complicatiile tratamentelor indelungate, efectuate de “nespecialisti”, dintre care cele mai frecvente sunt cele cutanate: alergia, manifestata sub forma unei dermatite (eczema) atopice (alergice); scleroza tesutului (grasimi) subcutanat etc.

Deficiente ale clasificarii CEAP actuale a insuficientei venoase cronice

$
0
0
Evidentiaza consecintele exterioare ale bolilor, cele vizibile de pacient si medic si nu face diferenta intre bolile care o produc;
  1. Este o clasificare ca poate usura in sens negativ munca medicului si incurca foarte mult obtinerea de rezultate si adevarate vindecari;
  2. Pune etichete pe viata pacientilor si poate induce in eroare medicii care nu au pregatire suficienta si limiteaza astfel orice sansa pacientilor;
  3. Daca este sa ne referim la stadiul V, de exemplu, al insuficientei venoase cronice, ulcer venos vindecat este expresia stricta din clasificare; vindecat inseamna ca s-a rezolvat problema si ulcerul nu mai reapare; in realitate, pacientii revin si de doua ori pe an si se interneaza in aceeasi sectie care poate pune eticheta de stadiu V si de fapt nu este stadiul de ulcer vindecat, din moment ce s-a redeschis;

    Citește mai departe...

Clasificarea CEAP a insuficientei venoase cronice

$
0
0
Stadiul C0 : fara semne vizibile, palpabile sau detectabile paraclinic de insuficienta venoasa cronica;

Stadiul C1 : teleangiectazii si/sau vene reticulare;

Stadiul C2 : vene varicoase prezente;

Stadiul C3 : prezenta edemului;

Citește mai departe...

Clasificarea bolilor venoase ale membrelor inferioare

$
0
0
Clasificarea bolilor venoase ale membrelor inferioare care produc insuficienta venoasa cronica (clasificare etiologica):

1. Boli venoase congenitale (malformatiile venoase):

Citește mai departe...

Ulcerul venos - concluzii

$
0
0
Aplicarea tratamentului curativ, etiologic, patogenetic, causal (chirurgie si/sau contentia elastica potrivite) in tratamentul ulcerului venos cronic de gamba aduce vindecarea cea mai stabila, ieftina si rapida.

În Romania, trimiterile pacientilor cu ulcer cronic de gamba se fac cel mai frecvent spre nespecialisti, cu rezultatele pe care le avem, 0 la indicatorii de eficienta ai sistemului sanitar si binenteles si in aceasta patologie frecventa.

Este chiar necesar sa analizam situatia aceasta si sa trimitem pacientii la specialistii in bolile venelor, chirurgii vasculari.

Citește mai departe...

Principii de tratament a ulcerului venos cronic de gamba

$
0
0
  1. Aplicarea mijloacelor terapeutice cauzale, etiologice, patogenice, adresate presiunii crescute din venele suferind de insuficienta venoasa cronica, conduce, in majoritatea cazurilor, singura, la inchiderea ulcerului venos;
  2. Singura terapie a ulcerului venos cronic de gamba care poate face trecerea din stadiul VI CEAP al insuficientei venoase cornice in stadiul III, II, I sau chiar 0 este chirurgia (in mana expertilor si terapia moderna laser sau radiofrecventa aplicate endoluminal);

    Citește mai departe...


Ulcerul venos - tratament etiologic - tratament adjuvant

$
0
0
Tratament etiologic pentru ulcerul venos cronic de gamba

Scaderea presiunii din venele membrului inferior se poate face:
  • chirurgical (aici includ si tehnicile moderne laser sau radiofrecventa aplicate endoscopic)
  • conservator, prin contentia elastica
  • mixt, contentie elastica si chirurgie, simultan sau etapizat

    Citește mai departe...

Comunicare sinteza cu privire la Ulcerul venos

$
0
0
Comunicare sinteza cu privire la Ulcerul venos, experienta, intelegerea personala si rezultatele practice personale

Ulcerul venos este o boala a venelor membrelor inferioare care se manifesta printr-o necroza ce poate cuprinde epidermul, dermul si hipodermul in grade variabile si cu localizari variabile, acolo unde presiunea crescuta din vene creeaza asupra structurilor mentionate o presiune suficient de mare incat capacitatea de oxigenare a acestora este depasita.

Citește mai departe...

Ulcerul venos - Raspunsurile incep sa apara

$
0
0
La ultimul Workshop al Societatii Romane de Flebectomie, din 12 iunie 2010, tematica are 5 sectiuni:
Insuficienta venoasa cronica elemente de patogenie si diagnostic – sustinuta de un chirurg vascular;
Algoritmul de tratament al ulcerului trofic de gamba de etiologie venoasa din perspectiva chirurgiei plastice – sustinuta de un chirurg plastician;
Insuficienta venoasa cronica a membrelor inferioare – perspectiva dermatologica – sustinuta de dermatologi;
Patogenia ulcerului de natura venoasa – sustinuta din perspectiva chirurgiei generale;
Workshop Hartmann - Terapia hidroactiva in ulcerul venos - aplicatii practice.

Citește mai departe...

Experienta personala in tratamentul ulcerului venos cronic de gamba

$
0
0
Experienta mea se bazeaza pe aproximativ peste 2000 de cazuri de ulcer cronic de gamba. Vechimea ulcerelor venoase a fost intre recent (zile) sau chiar vechi de 20 ani, intre fiind ulcerul recurent. Marimea ulcerelor a fost de la punctiform la ulcerul circumferential si pe toata lungimea gambei. Adancimea a fost de la epidermic la cel penetrant pana la os, cu tibie expusa in plaga. Durata de vindecare a fost de la cateva zile la un an (cele cu expunere de os, circumferentiale, pe toata lungimea gambei si cu modificari de hipertrofie osoasa).

Citește mai departe...

Tratamentul varicelor, intre dezamagire si speranta

$
0
0
Paragraful precedent contine cateva dintre intrebarile determinate de confuzia generala generata de foarte multe metode de tratament existente la ora actuala pentru una si aceeasi boala. Tratamentul profilactic poate intarzia aparitia bolii. Tratamentul conservator poate incetini evolutia bolii si reduce frecventa si gravitatea complicatiilor. Tratamentul curativ, cu intentia de eradicare (vindecare) a bolii are rezultate variabile intre dezamagire si speranta si acesta este de fapt subiectul articolului si obiectul discutiei care urmeaza.

Citește mai departe...

Viewing all 26 articles
Browse latest View live